Impulsul electric este un flux de electroni (curent electric) generat de o diferență de potențial (în mod normal de la un punct încărcat negativ la un punct încărcat pozitiv) care trec prin materie solidă, lichidă sau gazoasă.

Intensitatea, durata și frecvența pulsului de stimulare pot fi ajustate.

Un program de electrostimulare este alcătuit dintr-o serie de impulsuri reglate pe baza parametrilor descriși mai sus și emise pentru un anumit interval de timp (de obicei câteva minute).

Intensitatea acestor impulsuri este cu adevărat scăzută, iar durata fiecărui impuls individual este infinit de mică (câteva zeci de milionimi de secundă!). În ciuda acestui fapt, efectul asupra mușchilor este surprinzător: impulsuri foarte mici reușesc să contracteze mușchiul ca o mașină de sală și chiar mai mult, toate cu siguranță maximă.

Puterea (măsurată în wați) a unui impuls depinde de tensiune (măsurată în volți) și de intensitatea curentului (I).

Valoarea puterii poate fi calculată prin înmulțirea tensiunii cu intensitatea curentului.

Putere = Tensiune x Intensitate

sau

P[W] = V[V] x I[A]

Cu aceeași putere, prin reglarea intensității și tensiunii (cunoscute în jargon și sub denumirea de amperaj și tensiune) se reglează amplitudinea și intensitatea semnalului electric.

Frecvența impulsului electric măsoară de câte ori se repetă impulsul într-o secundă și se măsoară în herți (Hz). 1Hz înseamnă 1 impuls pe secundă, 50Hz înseamnă 50 de impulsuri pe secundă.

Corpul uman funcționează datorită impulsurilor electrice generate de creier și transmise prin nervi. Aceste impulsuri generate de creier, prin intermediul sistemului nervos central și prin neuroni, furnizează „semnalul” care generează mișcarea voluntară sau involuntară a mușchilor.

Așa cum se întâmplă într-o baterie, în corpul uman o reacție chimică (combinația de alimente, oxigen și temperatură) generează diferența de potențial necesară pentru a genera un impuls.

Cu ajutorul unui electrostimulator este posibil să gestionezi acești parametri și să inițiezi mișcarea unui mușchi „din exterior”, fără ca creierul să o comandă.

Electrostimulatorul permite contracția și relaxarea continuă a mușchilor corpului, ceea ce îl face deosebit de potrivit pentru utilizarea în sport și reabilitare.

GESTIUNEA IMPULSULUI ELECTRIC CU AJUTORUL UNUI STIMULATOR ELECTRIC

Prin gestionarea următorilor parametri se poate alege să se lucreze în principal pe fibrele musculare rapide, pe cele lente sau pe ambele. De asemenea, puteți alege dacă doriți:

– Obțineți un efect relaxant sau stimulant

– Dezvoltați forța, rezistența sau viteza

– Îmbunătățește vascularitatea și microcirculația

FRECVENȚA PULSULUI

Este unul dintre cei mai importanți parametri, deoarece vă permite să decideți ce fibre musculare să activați.

Frecvența indică de câte ori este produs stimulul într-o secundă.

Această cadență ritmică va stimula fibrele musculare lente la frecvențe inferioare și cele rapide la frecvențe mai mari.

Deși nu este singurul parametru de luat în considerare, există o relație între frecvența impulsului și tipul de fibre musculare care trebuie implicate:

Dacă doriți să vă îmbunătățiți rezistența musculară, va trebui să lucrați cu o gamă de frecvență cuprinsă între aproximativ 15 Hz și 40 Hz Între
40 Hz și 70 Hz ambele tipuri de fibre (lent și rapid) sunt activate
Cu frecvențe între 70 Hz și 120 Hz stimuleaza intens fibrele musculare rapide
Prin cresterea intensitatii stimulului si a frecventei acestuia se apropie de o contractie tetanica, stimularea devine foarte rapida si nu are loc relaxarea muschiului. Consecința este că sunt recrutate mai multe fibre musculare, rezultând o contracție foarte puternică.

TIMPUL PULSULUI (SAU LĂȚIMEA)

Indică durata de timp a unui singur stimul.

Timpul pulsului este măsurat în microsecunde.

În conformitate cu legea lui Weiss, care raportează amplitudinea impulsului de intensitatea aplicată și de durata acestuia, se dezvoltă conceptul de cronaxie (din grecescul chronos, timp și axia, valoare), adică durata minimă necesară pentru ca un stimul să producă. o contracție cu o intensitate de curent egală cu dublul reobazei.

Reobaza este intensitatea curentului necesar pentru a atinge pragul de excitație musculară.

Nu toți nervii și nici toți mușchii au aceeași valoare cronaxială.

Aceasta înseamnă că fiecare mușchi are nevoie de o anumită lățime a pulsului pentru a obține o contracție și cu cât lățimea pulsului depășește mai mult cronaxia mușchiului, cu atât contracția va fi mai puternică.

Acești parametri sunt deja cuprinși și predeterminați în majoritatea electrostimulatoarelor profesionale și în unele pentru uz personal și casnic.

INTENSITATEA SAU LĂȚIMILE PULSULUI

Amplitudinea se măsoară în Amperi, unitatea de măsură de bază pentru intensitatea curentului electric.

Curenții electrici neuromusculari care provoacă contractarea fibrelor sunt măsurați în miliamperi.

Când folosiți un electrostimulator, este foarte important să cunoașteți senzațiile pe care le produce și la care se face referire în termeni de praguri:

• Pragul senzorial este cel în care curentul începe să fie perceput
• Pragul motor este locul unde incepi sa observi primele contractii
• Pragul durerii este punctul în care durerea începe să se simtă

În timpul utilizării unui electrostimulator este esențial să se evite producerea oricărei senzații de durere.

Munca trebuie programată astfel încât să se deplaseze mereu între pragurile motor și durere, fără a ajunge vreodată la acesta din urmă.

Lucrul la pragul motor recrutează mai puține fibre, dar creșterea amplitudinii impulsului împreună cu utilizarea frecvenței adecvate recrutează mai multe fibre și provoacă adaptări fiziologice mai intense.

RAPORTUL ÎNTRE CONTRACȚIE ȘI REPAOS

Câte secunde vrem să menținem un mușchi contractat?

Și cât timp durează până la următoarea contracție?

Durata contracției se măsoară în secunde și indică timpul în care stimulul menține mușchiul contractat.

Timpul de odihnă este, prin definiție, intervalul de timp dintre o contracție și următoarea.

Durata timpului de odihnă depinde de obiectivul stabilit. Dacă vrei să antrenezi rezistența, de exemplu, timpii de odihnă vor fi mai lungi decât într-un antrenament anaerob.

Intensitatea ridicată, frecvențele înalte și timpii scurti de odihnă generează un anumit efort muscular și impun organismului să se adapteze mai rapid. Frecvențele joase, între 2 Hz și 8 Hz, în schimb, produc un efect relaxant și susțin faza de recuperare după efort.

i-TechPhysio 4