Neuromul Morton ( cunoscut și sub denumirea de neurom Morton, nevralgia Morton, sindromul Morton, neurom intermetatarsian sau interdigital sau metatarsalgia Morton) este o fibroză perinervă, adică o mărire a unui nerv interdigital (de obicei între al treilea și al treilea deget IV).

CAUZE

Este o patologie destul de frecventă (care afectează în principal femeile între 25 și 50 de ani), a cărei cauză nu este sigulară; conform celei mai răspândite ipoteze în rândul specialiștilor, această creștere s-ar datora formării țesutului cicatricial fibros, cauzat de solicitarea mecanică a frecării continue a oaselor metatarsiene asupra nervului.

Totuși, s-a constatat existența unor factori capabili să favorizeze sau să agraveze această tulburare:

• purtarea de încălțăminte nepotrivită (în principal tocuri înalte sau pantofi prea înguști)
• tulburări neurologice
• probleme posturale
• defecte de susținere a podului (hallux rigidus sau valgus, picioare cave sau plate, suprasolicitare a antepiciorului)
• laxitate ligamentară
• traume repetate
• activitate sportivă practicată pe suprafeţe necorespunzătoare

SIMPTOME ȘI DIAGNOSTIC

Printre simptomele neuromului Morton, principala este cu siguranță durerea, foarte puternică, uneori descrisă ca un șoc electric sau o arsură violentă, însoțită de nevoia urgentă de a-ți scoate pantoful.

Durerea se agravează în timpul mersului, dar este prezentă și în repaus; pe măsură ce tulburarea progresează, aceasta devine constantă.

Pot fi găsite și parestezii și amorțeală; la palpare, specialistul poate simți un fel de „clic”, numit „ semnul lui Mulder ”. Acest simptom este util pentru diagnosticul neuromului Morton, care de obicei nu este simplu.

Examenele instrumentale prezintă un număr mare de fals pozitive și negative, fiind în primul rând necesară excluderea altor probleme sau patologii care pot determina simptome similare (hallux valgus, metatarsalgie), evaluând și istoricul clinic al pacientului.

TRATAMENTUL NEUROMULUI MORTON

În stadiile inițiale, pot fi utilizate tratamente conservatoare :

• branțuri personalizate concepute de un specialist, în urma unei evaluări posturale, cu funcția de reducere a presiunii asupra nervului;
• terapie cu medicamente antiinflamatorii
• injecții cu medicamente corticosteroide
• terapii fizice (unde de șoc, tecarterapie)

Dacă simptomele persistă prea mult timp, se utilizează o intervenție chirurgicală (neurectomie – îndepărtarea nervului). Operația este aproape de rutină și complicațiile sunt rareori întâlnite.

Totuși, dacă factorii care au declanșat sau au favorizat tulburarea (încălțăminte, probleme podiatrice sau posturale etc.) nu sunt identificați și eliminați ulterior, trebuie luată în considerare probabilitatea unei recidive.